martedì 11 marzo 2014

Doi mostros! - voltade par furlan


E jere une volte un mostri che al viveve cuiet sot di une grande montagne… Di chê altre bande de montagne al viveve un altri mostri
___ *** ___
I doi mostros, ogni tant, si cjacaravin fra di lôr traviers di une buse…
Ma no si jerin mai cjatâts.
___ *** ___
Une sere, il prin mostro al dîs: “Cjale ce biel! La zornade e va vie!”
“La zornade e va vie?” al ripet il secont mostri. “Ma nooo! E je la gnot che rive, cjastron!
___ *** ___
“E jo o sarès un cjastron? E tu sês un stupidat!” al busine il prin mostro. E par il gnervôs cuasi nol rive a durmî! Ma ancje che altri mostro al jere dut rabiôs e al duâr malissim!
___ *** ___
La dì dopo il prin mostri si svee cu la lune di traviers, al va denant de buse e al busine: “Sveiti, brut cjâf di patate! No viodistu che la gnot a va vie!”
“Nooooo al è il dî che al rive, brut çurviel di gjaline che no tu sês altri!” i rispuint il secont mostri. E dopo al cjape sù une piere e la tire di chê altre bande de montagne.
___ *** ___
“No tu mi âs cjapât brut panzon ignorant!” i busine il prin mostro e dopo al cjape sù ancjemò plui grande e la tire di chê altre bande!” “Ah ah! No tu mi âs cjapât! Pelôs, Nason e bon di nuie!” al vose il secont mostro. E dopo al tire une piere che a fâs salta vie la ponte da la montagne!
___ *** ___
“Ah, sturnel e balon sglonfât, cjape chi!” al vuiche il prin mostro tirant un clap che al fâs saltâ vie un altri toc di montagne! “Tu sês un bon di nuie, sflacjon, imbranât!” al ribat il secont mostri e tant par cambiâ al dà un rip a une piere grandonone
___ *** ___
E par dute la zornade a van indevant a tirâsi pieris simpri plui boconis e a dîsi ofesis simpri plui lungjis! I doi mostris no si fasin mâl, ma intant la montagne e colave a tocs!
___ *** ___
“Tu sês un schifôs, pelôs, ciçon, cjâf vueit, cocâl e voli clop!” al dîs il prin mostri prin di tirâ une altre piere. “E tu tu sês frait patoc, frignot, fanfaron e puçolent!” al vose il secont mostro, e dopo ancje lui al tire un piere inmò plui grande!
___ *** ___
E chê piere enorme e fruçone che pôc che al restave de montagne e dome in chel moment, i doi mostris si cjalin in muse. Propit in tal moment che il soreli al lave jù.
___ *** ___
“Incredibil” al dîs il prin mostro, poiant la piere che al stave par tirâ. “Ve li che e je la gnot che sta rivant, tu âs reson!” “Ce maravee” al dîs il secont mostro, “al è il dì che al va vie, tu âs reson!”

___ *** ___
E alore a van un dongje di chel altri, propite tal mieç dal disastri che a àn cumbinât, e a cjalin insieme il rivâ de gnot e la fin dal dì. “Poben” al dîs il prin mostro, “almancul si sin divertûts!” “Eh, eh, e je vere, pecjât pe montagne.



Conte voltade di Due Mostri
di David McKee

1 commento: