giovedì 1 agosto 2013

Plui biei des stelis

Chêste e varès di jessi la Lune.
La lune no ven fûr tes fotografiis, no cun chês di puârs mortâi
che o pues fâ jo.
Par fotografâ la Lune a coventin bêçs,
ma forsit
al è just cussì.
Chê al resti alc che al miôr cjalâ e visâsal
Chê altre gnot no jere plene dal dut,
forsit un di prin o dopo
O forsit no
Al è compagn
Soi lât a cjata la frute a pît
Pai cjamps,
Passant dongje doi simiteris
Al jere cjalt, come jù pal dî,
E jo, pai cjamps, sintivi musiche,
Al è clâr,
ma un moment, un moment sôl,
viodint i pins dal simiteri denant de Lune
O ai scuegnût studâ
sintî i gris
chel sbisiâ des bestiis di gnot
te jerbe
che no tu sâs mai se al è un surisin o un elefant
e mi soi domandât ce che o fasevi,
pai cjamps
a miezegnot passade
a pît
dongje di un simiteri
a cjalâ la lune plene...
e come in dutis li robis de vite,
de mê,
mi soi rispuindût
Boh... e ce utu che sepi jo!
e ai tornât a tacâ i Alice in chains
e a cjaminâ
e i lumins
o ai scuviert
ogni tant son plui biei des stelis.