Vuê e jere la zornade de prime prove di talian, pai Esams di Stât. Ben po, inte analisi dal test e je saltade fûr une poesie di Quasimodo, e se l'an passât mi soi gjoldût a voltâ Magris, chest an o ai pensât di voltâ il poete ermetic che tant al à dât a lis poesiis lungjis il just par facebook.
Bon, dai, a part lis menadis, disìn pûr che la poesie e jere biele e une vore dificile, di voltâ, e cjapait il risultât come che al ven. A mi, mi plâs ancje par furlan, ancje se e je ostiche (ma lu ere ancje par talian :)
E
rît la cheche, nere sui narançs
Forsit
al è un segn vêr de vite:
ator
di me fantacins cun moviments
lizêrs
dal cjâf a balin intun zûc
di
cadencis e di vôs dilunc dal prât
de
glesie. Dûl da la sere, ombris
tornadis
a impiâ parsore la jerbe cussì verde,
bielissime
in tal fûc de lune!
Memorie
us lasse durmî pôc;
cumò,
sveaitsi. Ve, al scravace il poç
pe
prime maree. Cheste la ore:
no plui la mê, brusâts, simulacris antîcs.
E
tu vint dal Sud fuart di rosis di naranç,
sburte
la lune dulà che crots a duarmin
fantacins,
sfuarce il puieri pai cjamps
umits
di olmis di cjavalis, vierç
il
mâr, alce sù lis nulis dai arbui:
za
l’airon si slungje viers la aghe
e
al nulìs a planc il pantan jenfri lis spinis,
e
rît la cheche, nere sui narançs.
Biel!
RispondiEliminagraciis! almancul cualchidun lu à let! :)
Elimina