domenica 26 gennaio 2014

Ciccio Purcit doman si nuvice


Ma sì, jessint che o ai voltât par furlan ancje chest libri, che o cjatais a chi, li dal gno mostri sul comodin, ce mâl isal se us met la traduzion, no sedi mai che cualchidun lu cjôl e al à voie di leilu ai fruts par furlan, o anche dome di contalu. A ogni tocut de storie a corispuindin dôs pagjinis, e la traduzion no je precise, ma modificade in funzion de leture. Ve chi, leieit di Ciccio Purcit che al à di nuviçâsi doman!



Intal cîl limpit da la foreste si jevin une biele dî dai segnâi di fum! Ce volarano mai dî chei segnâi?
E parcè i purcits de foreste a son deventâts dut tun colp ducj contents? Il messaç al diseve:

"Ciccio Purcit doman si spose
Mande un invît a ducj i amîs
Par celebrâ la zornade festose
Mangjâ e bevi di no restâ vîfs!"


E alore la dì dopo i purcits, ducj cjamâts di regâi e mangjative. Si presentin al apontament.
"Cetante int!" E ducj cussì ninins e dîs Codute Riçotute, la nuvice, al so murôs
Però… al è un piçul particolâr che al stone e nol va nuie ben par une fieste di gnocis.
I purcits…. A pucin! A pucin une vore, come… come purcits!

E alore ce al fasial Ciccio Purcit?
Al va dongje ai invidâts e i dîs: "No stêt rabiâsi, ma o scugni propite fâus un pocje di pulizie!"
E nancje dite cussì, al cjape il tubo da la aghe dal zardin, e cence mateâ se i purcits a rugnin o protestin ju lave ducj, di cjâf a pîts!

Codute Riçotute e jere une vore contente di viodi i siei ospits lavâts e netâts
E a dîs che cumò sì che e jere ore di lâ a vistisi, ma…
Ciccio Purcit al reste di stuc! Nol veve mica pensât ai vistîts!
Ma par furtune al jere un purcit plen di snait e al dîs: "Nuie pôre! Mi rangji jo!"
E dopo un moment al salte fûr de stale cuntune cariole plene di… colors!

"Sa ju fasìn di bessôi, i vistîts!" al busine "a colps di pinel!"
E cussì ducj a àn vût il vistît che a volevin vê, e par di plui, cusît su misure!
La tonache dal plevan no jere strente su la panze, il vistît da la nuvice al steve intor come un vuant,
l'orloi nol coventave nancje cjamâlu e i botons no si discusivin mai.
I purcits a jerin ducj contentons e orgoliôs, al mancjave dome il cjapiel di meti sul cjâf dal nuviç

"Nuie pôre, mi rangji jo" e cussì Ciccio Purcit a svuede un baratul di colôr, lu rabalte, lu piture di neri e sa lu met sul cjâf!

Dopo al cjape sù un maç di rosis e lu met sul cjâf di Codute Riçotute, propite tal mieç des orelis,
cumò a son ducj pronts, e si metin tal grun par fâsi une fotografie, ma cuntune machine vere, mica piturade!

Codute e Ciccio Purcit si sposin sot di un morâl, ma a son cussì contents, ma cussì contents,
che dut ator i pâr che nol sedi nuie. E dopo di chel ducj a tachin a cjantâ la cjançon dai purcits:
O sin dome purcits, e chist lu si sa - E vivìn la nestre vite, cirint la felicitât

Dopo la fieste ducj i purcits a van in taule, a mangjâ, parcè che a son ducj plens di fan
E cualchidun al mangje cussì tant che i vistîts a tachin a sbregasi, intor di chês panzis che a deventin simpri plui gruesis. E pûr nissun si interessave di vê il vistît sbregât, al bastave divertîsi!

E alore la orchestre e tache a sunâ e i nuviçs a tachin a balâ, saltant sul prât. E a balavin une vore ma une vore ben. A someave che no vessin mai di fermâsi, e tant a balin che no si inacuarzin da lis nulis neris che a rivin di lontan
Dut tun colp al rive un temporâl! Aghe che e vignive jù di ogni bande, bagnant ducj i invidâts.
A cirin di lâ a parâsi, ma la ploie e je plui svelte e i cancele ducj i vistîts!

Lis golarinis, lis colanis di perlis, lis braghessis, i ocjai, lis scarpis… dut scancelât dae ploie, parfin il cjapiel di Ciccio Purcit. Ma cuant che al ferme di plovi, e ducj a jerin disperâts, Ciccio Purcit al dîs: "vonde frignâ! Sicome o sin za bagnâts, cjapinsi sù e nin ducj a fâ il bagn tal lagut" e cussì vie, ducj a butâsi e rodolâsi tal pantan, contents come paschis. Une zornade bielissime. Fintremai che sot sere ducj i purcits, stracs ma contents, a saludin i nuviçs che a tornin inte stale.

E il jet al jere di paie, ma Ciccio Purtit i disegne, parsore dal mûr, un bielissim baldachin.
Cussì, lui e la nuvice, a podin durmî come siôrs intant che la di fûr, la orchestre, e sune la cjançon dal purcit.



Nessun commento:

Posta un commento