giovedì 13 settembre 2018

Varestu gust?



Ti scoltavi, discolç,
Suntune bancje di len secjât,
Lontan dal rivoc de int.

No ti cognossevi
No sintivi la tô vôs
La peraule sporcjade dal fum
Che ti à copât,
Mai çondare, mai
Slichignote.

Cirivi di scoltâ, cjalant
Lis stelis cui voi sierâts
E la stricute di lune,
Soi sigûr che sbeleave
Sapulide dal cjasâl.

Soi destinât a cognossi
Lis mês divinitâts
Di muartis
Dispès judât di altris dispès
Comedant cun blecs e zontis
Lis piçâdis dal timp.

E un blec, une zonte
Al jere il gno jessi chi,
Discolç, sul len secjât
Cuntune matite in man
E cence scrivi nuie.

Masse lontane le int,
Masse fuart il batimans
Masse frêt il cjalt des vôs.

Tu?
Tu varessistu vût gust?
No dîs par l'ego, no
Che chel lu sai di sì.
O dîs di me, che soi jevât a sîs
E soi vignût al mâr.
O dîs di me, che ti ai scoltât
Da la mê vôs
Svuacarant dentri da lis parentesis 
Tarondis
Intiessudis dal savalon.
O dîs di me che ti metevi parsore
Dal riflès dal crichedì, spetenât,
Inzulît, cui sgarbei che ogni tant
cricavin vie cualchi rime.

Di chest, tu, varestu gust?
O sai dome che jo sì, jo
Di gust 'nd ai.
Chel dal celest tal montafin,
Chel de pâs de perfezion
Tant che un dêt
Tal cul dal mont.

Nessun commento:

Posta un commento